Logo Harap Alb continua
Razi tu razi Harap Alb...

Aventurile lui Harap Alb continua – continua la Comic Con II

Sarb. Bulgar. Ungur. Roman. American. Englez.
Huo! Booo! A noastra-i mai buna/mai mare/mai dulce/mai importanta!

Lucruri pe care NU le-am auzit sau vazut la Comic Con.

In poza asta sunt doi unguri si un programator roman. Conteaza?

Ce am vazut au fost zambete. Am vazut copii/bunici/parinti/indragostiti care se imbratisau cu balauri, roboti, extraterestri si zeitati. Am vazut oameni pentru care nu conta limba sau apartenenta la o religie sau clasa sociala anume. Ce conteaza daca ai ajuns la Comic Con cu trenul, Trabantul sau Lamborghini, pe jos sau cu elicopterul? Odata inauntru, esti mai atragator daca ai o bucata de lemn cu ochi desenati cu un marker decat un Rolex la incheietura mainii.

Putine sunt locurile unde gasesti intelegere instant, fara fatarnicie, fara sa simti ca trebuie sa te porti frumos “de ochii lumii”.  Comic Con e unul dintre locurile astea.

Am citit un articol in care cineva spunea ca n-ar fi avut ce face mai mult de 2-3 ore la Comic Con. Daca ai venit sa vezi, poate ca asa e. Daca insa ai venit sa participi, atunci lucrurile care trebuie vazute nu sunt standurile si marfa mai mult sau mai putin prozaica. Nu plasticul si hartia. Ci oamenii. Comic Con nu e doar un targ de unde cumperi o figurina cu IronMan. Figurina poti s-o gasesti la magazin oricand.

La Comic Con gasesti oameni care vor sa se simta bine, in compania altora, fara sa se teama ca vor fi ridiculizati de pagani care nu-i inteleg. Gasesti un loc unde, pentru 2-3 zile poti fi oricine vrei tu, cu pretul unei panze vopsite si unde poti capata un prieten cu pretul unei hartii pe care scrie “Free Hugs”.

Iar pentru asta e nevoie de timp. In doua, trei ore poti trece in viteza prin centrul unui oras fara sa stii ce se intampla in spatele ferestrelor. La prima vedere, majoritatea oamenilor sunt ostili, gelosi pe intimitatea lor. Trebuie sa le vorbesti ca sa se anime. Si ca sa-ti zambeasca, trebuie sa le zambesti. Si asta e usor de facut cand uiti de etichete precum “ungur/american/roman” sau “sarac/bogat” si pui in schimb etichete cu “cosplayer/costumer” sau “whosian/trekkie”. Si asta e Comic Con. Nu plastic si hartie. Nu locul – ci oamenii.

 

HAC!BD si HarapAlb continua au avut o prezenta frumoasa la Comic Con. Ne-am dat silinta sa venim cu ce-am avut noi mai bun. Si cred ca am reusit. Ne-au vizitat la stand si Jason Momoa si Natalia Tena si Vader si Darth Maul si spartani si regi si reporteri si cosplayeri si prieteni si parteneri… Dar si mai multi l-au vizitat pe Miron/Gerila. Dar e ok, el e mai mare.

Anul asta Comic Con a fost mai mare si mai plin. Ne-am facut prieteni multi si ne-am distrat aproape la fel de mult cat am muncit.

N-am fi reusit insa de unii singuri. Trebuie (si ne face placere) sa multumim tuturor celor care ne-au ajutat. Mai intai voua, participantilor. Fara voi nu s-ar fi intamplat nimic. Apoi Mircea Muresan si armata lui de voluntari pentru organizare. AZERO pentru faptul ca am avut cel mai grozav stand, plin de culoare. Uncle Jeb Studio pentru fotografiile minunate. Bianca Pavel pentru ca ne-a aratat cum e de fapt Gerila in marime naturala. S12 pentru voluntari si suport. Si in ultimul rand, dar  aproape de suflet, voluntarilor ZITEC. Fara voi am fi fost in pom.

Ne vedem la anul, la EECC III.

Cu drag,

Mihai Ionascu
Editor HAC!BD