Haiganu, zis Ochila

Povestea lui Haiganu, zis Ochila

- Ridica-te Haiganu! Cum ii sade unui fiu al lui Gebeleizis sa viermuie-n tarana ca un sclav beat? Ridica-te si arde-ma cu ochiul tau vrajit! Nu mai esti asa viteaz acum cand Gebeleizis a dat bir cu fugitii... Unde-i taica-tau sa te vada acum ha?

Pleistoros isi lasa capul pe spate si incepu sa rada.

- Unde esti Gebeleizis? Unde ti-s tunetele si fulgerele? Vino sa-ti vezi fiul cum scurma prin mocirla!

Zeul razboiului se apleca asupra lui Haiganu:

Pentru ca esti fiu de zeu nu te pot ucide. Nu pot nici macar sa te trimit la Zamolxis sub pamant. Dar pot sa te fac sa suferi. Ooh, cum ai sa suferi! Am sa te-arunc din ceruri pe pamant Haiganu! Acolo ai sa traiesti ca unul dintre muritori, dar n-ai sa-ti gasesti niciodata linistea. Ochiul arzator pe care l-ai mostenit de la Gebeleizis n-o sa ti se inchida in veci. Daca ai sa vrei odihna, o sa fii nevoit sa-ti acoperi capul ca sa poti sta in intuneric. Si nici atunci n-o sa-nceteze chinul! In minte ai sa vezi tot si toate. Ai sa stii trecutul si viitorul si n-ai sa poti face nimic ca sa le schimbi. Ai sa auzi toate vocile din lume, si toate-au sa se lupte-n capul tau. Si-aici n-ai sa mai poti veni. Tot ce-ai iubit si tot ce-ai cunoscut ca fiu de zeu or sa-ti ramana arse-n minte si-ai sa-ti doresti sa plangi! Dar n-ai sa poti nici macar sa plangi. Asa sa fie acum si pana la sfarsitul timpului!

Haiganu, fiul lui Gebeleizis, zeul fulgerelor si al tunetelor zacea ranit. Incerca sa-si ridice privirea spre Pleistoros dar capul ii cazu la loc. Fusesera invinsi, si el si Gebeleizis de zeul razboiului, Pleistoros. Gebeleizis reusise sa fuga dar Haiganu ramasese sa lupte. Ramasese desi stia ca e in zadar, desi razele de lumina ce le arunca din ochi erau din ce in ce mai slabe si sareau de pe platosa lui Pleistoros ca stropii de apa, fara sa-i faca nici un rau. Pierdusera lupta, iar Haiganu era pe cale sa-si piarda viata. Nu suflarea - ci viata, asa cum o stiuse pana atunci. Il astepta o viata noua, printre creaturi pe care le considerase mereu slabe si al caror timp era asa de scurt in lume. Oamenii, creaturi pana mai deunazi dispretuite pentru vremelnicia lor, urmau sa-i fie tovarasi in viata ce urma.

Pleistoros apuca pe Haiganu de piept si-l azvarli din ceruri. ...

Au trecut mai bine de trei sute de ierni de-atunci, dar in mintea lui Haiganu, parca s-a intamplat mai ieri. Retraieste iar si iar momentele acelea si vorbele lui Pleistoros i se zbat in teasta pana cand simte ca innebuneste.

Nici n-ar fi prima data ca si-ar pierde mintile. Cu multe anotimpuri in urma, intr-o asemenea ratacire a strans o armata si a incercat sa cucereasca toate tinuturile de la marea din rasarit pana la cea din apus. Aproape reusise cand i-a trecut nebunia. Ingrozit de cele ce facuse si aducandu-si aminte de groaza ce semanase printre oameni, fugise rusinat. Nu s-a mai apropiat de vreo armata, de teama de-a nu prinde iar gustul sangelui. Singur, ratacea prin locuri pustii, cautand sa domoleasca vocile din cap, fara prea mult noroc. Intr-o seara pe cand statea si-si depana amintirile, Stefan, Marza, Lardea, Baian si Miron dadura buzna in luminisul in care-si facuse culcus...

Haiganu, zis Ochila

Varsta: 120 de ani
Greutate: 75 kg
Inaltime: 1.70 m

Tip corp: ascetic
Semne distincte: are un singur ochi

Hobby: deseneaza cu carbune viziuni din viitor
Background: fiul lui Gebeleizis, zeul fulgerului

Trasaturi pozitive: indarjit, nu renunta niciodata la o pozitie/idee; e ca un buldog, nu i se desclesteaza falcile nici daca il omori; este extrem de inteligent;
Trasaturi negative: este batjocoritor, dispretuieste oamenii si ii considera inferiori;

Atribute:
- ursuz, batjocoritor, loial, ascet, incruntat, medic, obsedat de curatenie, articulat;
- are simtul datoriei extrem de bine dezvoltate;
- loial prietenilor dar in acelasi timp ii desconsidera, e mult mai destept decat ei si se vede in limbaj;
- tinde sa isi doreasca sa conduca el dar in “gasca” lui Harap Alb este retinut de loialitate si frica de a nu exagera; chiar si asa se considera mana dreapta a lui Harap Alb, se simte dator sa le explice celorlalti tot si sa le dea ordine;
- de inaltimea unui om normal, musculos dar nu exagerat, slab, ascet in gusturi (bea apa mai degraba decat vin, carne fripta mai degraba decat placinta);
- lipsit de sex drive (femeile pamantence sunt mult sub demnitatea lui);
- nu este avar, nu doreste aur/pietre pretioase (daca ar gasi o punga cu galbeni ar face-o cadou unor tarani saraci dar le-ar arunca-o pe jos cu dispret...);
- este “medicul” trupei, datorita originii si inteligentei are o intelegere nativa pentru leacuri, plante care vindeca;
- este curat si igenic (se enerveaza cand ceilalti lasa mizerie in urma);
- se ocupa de logistica deplasarilor si asezarii taberei;
- are nevoie de o casca/caciula ca sa poata dormi (ochiul nu i se inchide nicodata);
- nu zambeste aproape niciodata nici macar cand toti ceilalti se tavalesc pe jos de ras;
- este articulat, foloseste cuvinte care uneori le dau de fruca celorlalti, dar ii face placere sa explice, e inca o modalitate de a-si etala superioritatea;
- cea mai arzatoare dorinta este sa revina pe taramul zeilor si sa-l invinga pe Pleistoros, orice ambitie personala este colorata de scopulasta.

Abilitati:
- are viziuni, vede viitorul sau ceea ce se intampla la mari distante;
- aude mii de voci pe care cu greu reuseste sa le controleze;
- prin ochiul sau poate elibera o raza ucigatoare, ca un fulger controlat.