Lardea, zis Flamanzila

Povestea lui Lardea, zis Flamanzila

Atunci cand Faurul Pamantului are nevoie de fier si bronz pentru arme, le ia de la piticii mineri din adancurile pamantului. Piticii sunt popor mandru, bogat si laudaros. Au si de ce: din maruntaiele pamantului scot nu doar minereu si nestemate - ci si tot soiul de prafuri la mare cautare de vrajitori. Vindeau bine piticii, si fierarilor, care umblau dupa minereu de fier prin toate coclaurile, dar nu stiau tainele mineritului. Piticii, in mestesugul lor stiau acele locuri unde in vremi apuse, zeii facusera sa cada din ceruri bolovani mari de fier curat si scormoneau pamantul intocmai precum furnicile, pana scoteau si pe cel mai marunt.

In asemenea familie se nascu Lardea. Gurile rele spuneau ca e foarte cu putinta ca mama lui sa se fi incurcat cu vreun alt neam, poate om, poate vrajitor, cu care negustorea... ca prea era inalt Lardea. Crestea intocmai precum buruienile, inalt si subtire, nu cum sade bine unui pitic, scund si indesat. Sarmanul Lardea, plangea ca ceilalti copii doar rad de el: ba ca n-are tata, ba ca e prea slab, ba ca nici macar n-ar fi pitic, si se tot ruga de mama sa-l ajute. Vazand ca Lardea se stinge de necaz, mama-sa a strans cat ce-a putut, si cand a umplut o punga mare de piele cu nestemate, a mers la un vrajitor de ea stiut.

Acela, mai de gura femeii, mai de bucuria ochilor, ca tare sclipeau pietrele din punga, i-a facut o potiune magica si i-a dat-o:
Daca bea din ce-am vrajit eu aici, o sa manance cat zece si o sa ramana mic. Niciodata n-o sa-i ajunga mancarea si o sa-i fie mereu foame. Mi-as face mila de urechile voastre daca n-as sti ca sunteti avuti si aveti cu ce-l hrani. Sa fii cu grija ca daca se opreste din mancat, o sa se mareasca precum gusa broastei, pe loc si cat ai zice peste.

Femeia, a multumit vrajitorului si-a mers acasa de i-a dat-o copilului. Lardea a inghitit tot ce era in sticluta pe loc. Cum a baut, cum a inceput a tipa de foame si a indesa in gura cate cele, de s-a ingrozit mama-sa. Si uite-asa tot manca si de ce manca, de-aia tipa de foame, dar tot mic ramanea. Nu-i vorba, ca oricum era mai mare ca altii dar macar nu mai crestea si se-mplinise-n rotunjimi precum un butoi pantecos de mied.

Cu vremea, a inceput a simti nevoia de vazut locuri noi, precum toti ceilalti pitici, pe care-i trimit familiile in lume sa vada si sa cunoasca, sa nu ramana intunecati ca pamantul pe care-l sapa. Plecat de-acasa, mult a umblat Lardea in lung si-n lat, ca doara timp avea: piticii imbatranesc altfel decat oamenii, mai incet. Pe cand trecuse de 60 de primaveri si era tocmai in floarea tineretei, incepuse a gandi ca ar fi vremea de intors acasa.
Intr-o asemenea zi plina de ganduri, pe cand rodea la o radacina, intalni pe Stefan...

Lardea, zis Flamanzila

Varsta: 60 de ani, imbatraneste mai greu ca oamenii normali
Inaltime: 1,60 m cand e normal si 2,80 cand se opreste din mancat
Greutate: 180 kg cand e normal

Par: saten
Ochi: verzi

Background: fiu de pitic si posibil vrajitor, neam de pitici mineri mandri
Ocupatie: miner negustor, nu stie sa scrie si sa citeasca

Trasaturi pozitive: persuasiv, bun negociator, imaginatie bogata
Trasaturi negative: zgarcit, avar, strange lucruri, nu-i place sa-i atinga lumea lucrurile (colectiile de pietre)

Caracterizare:
Lardea este mic si indesat, colectioneaza pietre pretioase (pe care le vinde apoi altora, printre care si lui Gerila). Mananca constant ORICE, este neingrijit si ii miroase gura. Este urat si certat cu sapunul. E lenes, jovial, vesel, spune bancuri, face glume pe seama lui Gerila pentru ca este o tinta atat de usoara. Este destul de inteligent, are cunostinte vaste de geologie, este bucatarul grupului. Ii place sa poarte bijuterii, se imbraca strident (fara bun gust). Este rezistent la otravuri, este degustatorul oficial al grupului. Lardea este afemeiat, are succes la femei pentru ca le daruieste pietre pretioase. Cel mai bun prieten al sau este Setila pentru ca se completeaza. Impreuna se poarta ca un cuplu, se cearta si se contrazic, dar cand e vorba sa lucreze in echipa se descurca de minune.

Isi doreste sa-l gaseasca pe taica-su, sa acumuleze averi si sa se intoarca printre pitici, poate chiar sa devina regele lor. La inceput, e atras sa devina prietenul lui Harap Alb pentru ca vrea sa ajunga la pielea de cerb cu nestemate, apoi devine prieten cu Setila de la care incearca sa invete sa se poarte ca un nobil, dar nu prea reuseste si, cu timpul, ajunge sa-l respecte pe Harap Alb si sa ii devina loial. Ii e rusine de Harap Alb pentru ca la inceputul relatiei a avut intentii necinstite.