Mirza, zis Setila

Povestea lui Mirza, zis Setila

Duhul vazduhurilor ducea vesti in toata lumea. De dimineata si pana seara soptea intruna in urechile celor care stateau sa asculte.Asa se face ca intr-o buna zi, Seuthes, regele pustiurilor, un batran ursuz care domnea peste nisipuri si pamanturi sterpe, aflaca frumoasa Zura, stapana lacurilor isi cauta barbat sa-l ia de sot.

De mult urmarea Seuthes sa capete apa pentru pamanturi caci din toate tinuturile, al lui era cel mai uscat. Nici macar firicel de izvor nu gaseai, sa fi sapat o suta de zile.

Apa nu gaseai in tara uscaciunii, dar la tot pasul, daca trageai cu palma prin tarana, dadeai de pulbere de aur. Averi avea Seuthes, cat nu putea duce, dar ce folos. Nu poti nici bea, nici manca praf de aur, iar ce negustori incercau sa vina, atrasi de sclipirea galbena, piereau cu totii in valea plangerii, singurul loc pe unde se putea ajunge la curtile lui Seuthes.

Zura domnea peste tinuturi frumoase si infloritoare, pline de ape curgatoare dulci ca mierea si reci ca gheata, dar calcate
des de barbari. Ca sa scape tara de cotropitori ar fi facut Zura multe. Platea osteni tocmiti cu ziua doar sa nu-i dea foc printii barbari padurilor. Si multa nevoie avea Zura de aur, caci o armata nu-i usor de hranit.

Sa nu zicem vorba lunga, Seuthes i-a promis Zurei ca de il va lua de barbat, i-o da cat aur a fi nevoie pentru soldati, iar in schimb, Zura s-a invoit sa duca cu ea pietrele fermecate ce-i erau mostenire. Cum aruncai o piatra din acelea undeva, de-acolo tasnea numaidecat apa curata si buna de baut.

Zis si facut, s-a tinut nunta mare si Zura s-a luat si s-a dus la casa sotului, in inima pustietatii. Din cand in cand primea de stire ca tara ei e neatinsa de barbari si asta o tinea in loc, caci altfel tare ar fi fugit cat vedea cu ochii, caci viata era grea cu un barbat asa batran si morocanos precum Seuthes. Abia din cand in cand ce-i mai smulgea un zambet cand vedea fantanile palatului, acum pline ochi de apa rece.

Si mai avea Zura un motiv sa fie intristata. Era insarcinata. Greu ii venea sa stie ca o sa-i creasca copilul in asa un loc urat si secetos. Si se tot gandea ca daca a trecut asa de multa vreme, poate cotropitorii tarii ei s-or fi speriat indeajuns si-ar putea merge acasa, fara a mai fi nevoie de soldati tocmiti. Si lucru de mirare, Seuthes ii spune intr-o buna zi: de vrei sa-ti mai vezi odata locurile dragi, eu te las, ca tare-s multumit de tine. Te-oi duce inapoi in tara lacurilor limpezi si te-oi lasa sa-ti mai vezi casa si parintii. Si asa a ajuns Zura inapoi in lumea verde. Seuthes i-a zis cand a plecat:

Cand vei vrea sa te-ntorci, sa sufli-n fluierul asta de os. Eu am sa aud si am sa vin sa te iau.

Zura a inceput a plange si i-a marturisit ce ganduri avea. I-a spus lui Seuthes tot, cum ar fi vrut sa fuga, ca or sa aiba un copil. Seuthes s-a innegurat si a spus:

Sa-i spui Mirza baiatului, ca simt in oase ca baiat va fi. Si daca nu vrei sa vii inapoi, eu cu forta nu te-oi tine. Dar sa-mi trimiti copilul cand o implini 15 primaveri. Altfel o sa fie rau de tine. Si a plecat.

Mirza a crescut copil voinic si voios ca toti copiii buni. Si cum a implinit 15 ani, Zura s-a gandit si s-a gandit si a hotarat sa nu-l trimita la Seuthes. Se gandea ca poate-o fi si murit, ca nici un semn nu mai daduse de cand se despartisera.

Si-a mai trecut un an. Si intr-o zi, un trecator i-a dat lui Mirza in dar un fluieras de os. Cum a sunat din fluier, cum s-a trezit cu un batran langa el. Acela i-a pus mana pe cap si i-a zis:
Du-te si spune reginei Zura ca Seuthes te-a blestemat. Si spune-i ca tot ce-i bea de-acum incolo, in tara mea o sa ajunga, ca mama ta m-a inselat. Si oricat oi bea, n-a fi indeajuns sa-ti potoleasca setea. Or sa-ti friga buzele dupa apa asa cum mi-a fript si mie inima Zura.

Si cum vorbi, se duse batranul. La nici o zi mai tarziu, Mirza se ascuti la fata, buzele i se facura aspre ca hartia si uscate ca iasca. Multi ani planse Zura, dar n-avea ce face caci stia ca dupa plata si rasplata.

Crescu Mirza, voinic, dar vesel nu mai era, caci tot ce ducea la gura, parca pe pustii se ducea. In timp, pleca de-acasa ca sa nu secatuiasca de tot regatul si deveni ratacitor, alungat de peste tot pentru obiceiul ce-l avea, de-a trage toata umezeala din tot ce atingea.

In urma ajunse si la Seuthes si se-mpacara. Acela ridica blestemul de pe capul lui si ii dadu invatatura cum sa-si stapaneasca puterea ce-o avea. N-a putut Seuthes sa-l faca iara frumos si vesel, si tot putea sa traga toata apa dintr-un lac, dara acuma o facea doar cand vroia si nu altcum.

Si tot ratacitor ramase, si lua numele de Setila, dupa o porecla ce i-o dadu un negustor intr-o zi, cand Mirza a baut 3 butoaie de vin si a castigat un ramasag... Dar asta-i alta poveste.

Intr-o zi, in ratacirile lui, pe malul unei ape, intalni pe Stefan...

Mirza, zis Setila

Varsta: 36 de ani
Inaltime: 1,80 m

Par: negru
Ochi: negri
Tip corp: atletic

Hobby: canta la un fluier de os, pe care l-a primit de la tatal sau 

Background: fiu de rege-vrajitor si de regina a apelor

Trasaturi pozitive: cult, educat, prudent, este vocea ratiunii, nobil, politicos
Trasaturi negative: urat, vanitos, are mania jocurilor de noroc, pune pariuri

Atribute:
- spadasin - a invatat la curte
- flegmatic
- e atras de femei de rang inalt pe care reuseste sa le cucereasca cu talentele si cunostintele sale, prin comportamentul sau de gentleman
- apreciaza umorul fin
- nu e avar, cand are bani le datuturor de baut  sau ii cheltuie la pariuri si jocuri de noroc
- e curat si ingrijit - opusul lui Lardea
- partenerul de discutii al lui Ochila
- cel mai bun prieten al lui Lardea, se completeaza prin antiteza
- ii cere bani imprumut lui Lardea, care in schimb se da bine pe langa el, poate-poate se lipeste ceva din comportamentul sau nobiliar si de el
- ii spune “vere” lui Harap Alb si se considera un fel de vasal al lui, dar de rang apropiat

Abilitati:
Stoarce si ultima picatura de apa din orice lucru inclusiv fiinte!